China ridică tonul, Filipine întărește prezența americană și japoneză în Marea Chinei de Sud. China la zi

În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui articol publicat recent în numărul 7 al revistei academice „Cunoștințe despre lume” (世界知识, Shìjiè zhīshì), relevant în înțelegerea perspectivei chineze cu privire la adoptarea „Proiectului de lege privind zona maritimă” de către Filipine.

Despre ce este vorba și care este contextul apariției materialului. Totul a pornit de la adoptarea în Filipine a unui proiect de lege privind zonele maritime. Departamentul de Afaceri Externe (DFA) al Filipinei a salutat, la vremea respectivă, aprobarea de către Senat a proiectului de lege privind zonele maritime din Filipine (februarie 2024) în a treia și ultima lectură, spunând că va armoniza legislația țării cu tratatul internațional privind mările: „Fiind una dintre măsurile legislative prioritare ale președintelui, proiectul de lege este un pas crucial pentru ca Filipine să-și pună ordine în apele teritoriale și să-și armonizeze dreptul intern cu Convenția ONU privind dreptul mării (UNCLOS)”, a spus DFA. într-o declarație. „Așteptăm cu nerăbdare intrarea sa în vigoare, astfel încât (Filipinele) să-și poată aplica în mod eficient legile interne relevante și legile internaționale aferente pentru a-și proteja resursele marine și piscicole, pentru a-și conserva mediul marin și pentru a spori siguranța și securitatea maritimă”, a adăugat acesta. În timp ce Filipine este semnatară a UNCLOS, nota explicativă a măsurii propuse spunea că nu transformă automat tratatul ca drept intern, însă, odată adoptată, măsura este de așteptat să declare zonele maritime ale țării pe baza standardelor stabilite de UNCLOS și, în cele din urmă, Hotărârea arbitrală din 2016, care ea însăși s-a bazat și pe UNCLOS. DFA a spus că măsura va codifica statutul și regimul apelor din interiorul liniilor de bază arhipelagice și va redefini întinderea mării teritoriale filipineze, inclusiv zona adiacentă. Zona adiacentă se extinde până la 24 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară marea teritorială. Senatul a adoptat luni Legea nr. 2492 sau Legea zonelor maritime din Filipine.

Într-un interviu separat, ambasadorul filipinez în SUA, Jose Manuel Romualdez, a spus că aprobarea Senatului arată că guvernul este „serios să nu renunțe la suveranitatea noastră teritorială”. „Așa că vom face totul, inclusiv să facem legi privind securitatea maritimă și așa mai departe”, a spus el reporterilor în marja reuniunii Corpului Consular al Filipinelor la Makati. „Toate acestea fac parte din respingerea noastră totală pentru a ne asigura că suntem coordonați și dorim să ne protejăm țărmurile”, a adăugat el.

China, care consideră că Marea Chinei de Sud îi aparține, nu a fost deloc fericită.

Cum era de așteptat, tensiunile dintre China și Filipine au escaladat, iar situația din Marea Chinei de Sud se înrăutățește pe zi ce trece. Navele filipineze și chineze au avut o serie de confruntări în ultima lună, care au inclus folosirea tunului de apă de către navele chineze și schimburi verbale aprinse.

Diplomatic, în contraofensivă, Filipinele se „înarmează” cu alianțe redutabile, cum ar fi acordul de cooperare dintre Filipine, Statele Unite și Japonia, care va schimba dinamica în Marea Chinei de Sud și în regiune. „Cred că acordul trilateral este extrem de important”, a declarat Ferdinand Marcos Jr într-o conferință de presă la la o zi după întâlnirea cu președintele Joe Biden și premierul japonez, Fumio Kishida, în primul summit trilateral al națiunilor (11 aprilie 2024). „Va schimba dinamica, dinamica pe care o vedem în regiune, în Asean din Asia, în jurul Mării Chinei de Sud”, a spus acesta, referindu-se la Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est. Cei trei lideri și-au exprimat „îngrijorări serioase” cu privire la „comportamentul periculos și agresiv” al Chinei în Marea Chinei de Sud, o zonă în care se face comerț de 3 miliarde de dolari anual, dar care e marcată de diverse dispute maritime între China și alte țări.

Confruntarea din ce în ce mai adâncă China-Filipine coincide cu o creștere a angajamentului de securitate cu SUA sub noul preeședinte Marcos, inclusiv extinderea accesului SUA la bazele filipineze, precum și cu Japonia, care se așteaptă să semneze un pact reciproc militar cu Manila. Relația SUA – Filipine se întărește, inclusiv ca o consecință a prezenței tot mai apăsate și revendicative a Chinei în această regiune. Marea Chinei de Sud începe să clocotească.

Mai precizăm că publicația „Cunoștințe despre lume” ( „世界知识”, Shìjiè zhīshì), unde a apărut articolul tradus de noi, este una dintre cele mai vechi publicații de actualități internaționale din China. Primul său număr a apărut în anul 1934. Principalul său obiectiv este de a reda „o perspectivă clară și rațională asupra lumii”, angajându-se în analizarea unor noi situații în plan internațional, tendințe și probleme, și reflectă noile măsuri diplomatice ale Chinei, idei și noi realizări, întruchipând teorii, perspective și realizări în lumea academică în privința a numeroase probleme din mediul internațional. În ultimii ani a câștigat distincții precum „Top 100 de ziare și periodice naționale”, „Top 100 de reviste cu influență digitală”, „Cea mai frumoasă revistă din China”.

Autorul articolului menționat mai sus este Chen Xiangmiao (陈相秒),cercetător la „Centrul de studii pentru inovare și colaborare în Marea Chinei de Sud” (*中国南海研究协同创新中心,Zhōngguó nánhǎi yánjiū xiétóng chuàngxīn zhōngxīn) din cadrul Universității Nanjing, și director al „Centrului Mondial de Cercetare Navală înființat în cadrul Institutului Național de Studii privind Marea Chinei de Sud” (*中国南海研究院世界海军研究中心,Zhōngguó nánhǎi yán jiù yuàn shìjiè hǎijūn yánjiū zhōngxīn).

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolului menționat mai sus:

Chen Xiangmiao: Când se va opri expansiunea maritimă a Filipinelor?

Foto: Senatorul filipinez Francis Tolentino ținând un discurs pe data de 26 februarie 2024, prin care le mulțumește colegilor săi pentru aprobarea în unanimitate a „Proiectului de lege privind zona maritimă a Filipinelor” („Philippine Maritime Zones Act”)

După ce în mai 2023, Camera Reprezentanților din Filipine a adoptat „Proiectul de lege privind zona maritimă”, pe 26 februarie 2024, Senatul filipinez a adoptat și el acest proiect, cunoscut, de asemenea, sub denumirea de „Proiectul de lege nr. 2492”. Conform procedurilor legislative interne filipineze, pentru a intra în vigoare, acest proiect de lege mai trebuie semnat de președintele Marcos. Însă, acest lucru nu este decât o chestiune de timp. Pe 20 septembrie anul trecut, când a fost convocat „Consiliul Executiv Consultativ pentru Dezvoltare” al Filipinelor (*Legislative Executive Development Advisory Council, LEDAC), președintele Marcos a fost de acord să accelereze procesul legislativ al acestui proiect, iar guvernul filipinez și partidele de opoziție nu și-au exprimat nicio poziție contrară.  

Elaborarea acestui proiect durează de mult timp, intenția sa fundamentală fiind aceea de a „confirma” „adjudecarea” în „cazul de arbitraj în Marea Chinei de Sud”, care reflectă strategia maritimă expansionistă pe care Filipine a urmărit-o  întotdeauna.

Foto: Pe 12 iulie 2016, Ministerul Afacerilor Externe al Chinei a emis o declarație în care afirma că hotărârea pronunțată de „Tribunalul de Arbitraj al Mării Chinei de Sud”, luată la cererea Filipinelor, este invalidă, neacceptată și nerecunoscută de China. Imaginea prezintă soldați de pe nava chineză Hefei, navigând în Insulele Nansha cu bărci mici în mai 2016

Produsul a 13 ani de muncă

„Proiect de lege privind zona maritimă”, adoptat de Filipine, nu este o noutate. El este un proiect de lege interguvernamental, bipartizan, care se elaborează de 13 ani. Din punct de vedere cronologic, propunerea și revizuirea acestuia pot fi împărțite aproximativ în trei etape.

Prima etapă a „Proiectului de lege privind zona maritimă” o constituie perioada cuprinsă între 2011 și prima jumătate a anului 2016. El a fost propus pentru prima dată în februarie 2011 de către 49 de membri ai Camerei Reprezentanților din Filipine, dar a fost depus la Senat abia în luna noiembrie a acelui an, unde a fost abandonat. În 2014 și 2016, unii inițiatori ai acestui proiect de lege l-au depus din nou Camerei Reprezentanților, însă rezultatul a fost același.

Cea de-a doua etapă a acestui proiect o reprezintă perioada cuprinsă între anii 2019-2021. După mai bine de doi ani de tăcere, la 1 iulie 2019, câțiva membri ai Camerei Reprezentanților din Filipine au reluat foarte insistent proiectul de lege, prezentându-l de trei ori în trei ani. Pe data de 16 august 2021, „Proiectul de lege privind zona maritimă a Filipinelor”, propus de către 33 de membri ai Camerei Reprezentanților, a trecut prin trei revizuiri, fiind adoptat în cele din urmă pe 6 decembrie a acelui an și înaintat Senatului spre examinare a doua zi.

Foto: Ferdinand Marcos Jr., alături de soția sa, Maria Louise, depune jurământul pentru funcția prezidențială în timpul ceremoniei de la Manila din data de 30 iunie 2022

Cea de-a treia etapă a proiectului o constituie perioada 2022-prezent. În iulie 2022, la scurt timp după ce Marcos a preluat mandatul, o parte din membri Camerei Reprezentanților din Filipine au prezentat, pe rând, de șapte ori propriile versiuni ale acestui proiect. Senatul a clasificat diferite versiuni ale proiectelor de lege care au trecut de Camera Reprezentanților și a început deliberările în iulie a acelui an. Proiectul de lege a durat aproape 20 de luni, timp în care a fost revizuit de opt ori înainte de a fi adoptat în cele din urmă în februarie 2024. Aceasta este, de asemenea, prima dată când proiectul a fost adoptat simultat de ambele camere ale Congresului, de la promovarea lui în 2011.

Este demn de remarcat faptul că promovarea acestui proiect este strict legată de schimbarea guvernului din Filipine. Înainte de 2016, deși Camera Reprezentanților și Senatul au promovat în mod activ procesul legislativ, „hotărârea” în ceea ce privește „Cazul de arbitraj în Marea Chinei de Sud” nu fusese încă emisă. Prin urmare, guvernul Aquino III, care a aplicat o politică dură privind problema Mării Chinei de Sud, nu a fost în măsură să promoveze proiectul de lege prin revizuire.

Foto: Fostul președintele filipinez Rodrigo Duterte (stânga) și Xi Jinping (dreapta)

După emiterea „hotărârii arbitrale” pe data de 12 iulie 2016, guvernul Duterte a minimalizat în mod deliberat „problema Mării Chinei de Sud” în relațiile dintre China și Filipine. Prin urmare, a avut o abordare rezervată a altor legi, proiecte legislative, inclusiv acest proiect de lege, care puteau provoca conflicte între China și Filipine.

Foto: Actualul președinte al Filipinelor, Ferdinand Marcos Jr.

După venirea la putere, guvernul Marcos a urmat aceeași politică dură în ceea ce privește problema Mării Chinei de Sud, „hotărârile arbitrale” și eforturile simultane ale Camerei Reprezentanților și Senatului filipinez ducând la adoptarea acestui proiect de lege în mai puțin de doi ani.

„Hotărârile arbitrale” sunt peste tot

Un considerent important din spatele lansării „Proiectului de lege privind zona maritimă a Filipinelor” este o încercare de a consolida hotărârea ilegală a „cazului de arbitraj în Marea Chinei de Sud”, sub forma legislației interne. Cu toate acestea, după ce „Tribunalul de Arbitraj al Mării Chinei de Sud” și-a anunțat „hotărârea” pe 12 iulie 2016, Camera Reprezentanților din Filipine nu a inclus imediat conținutul relevant al „hotărârii” în cele două propuneri ale sale din august și iulie ale anului următor. Până în august 2021, trei reprezentanți ai Camerei Reprezentanților din Filipine, respectiv Dulce Ann Hofer, reprezentanta Partidului Democrat Filipinez („Puterea Populară”), Rufus Rodriguez, președintele Partidului Democrat Centrist din Filipine și Beng Abueg, membră a Partidului Liberal au lansat „Proiectul de lege al Camerei Reprezentanților nr. 3286” (*House Bill 3286). Acesta a citat pentru prima dată „hotărârea arbitrară”, potrivit căreia „Filipine se bucură de drepturi maritime corespunzătoare în alte zone maritime”. Cu toate acestea, proiectul nu oferă informații cu privire la „alte zone maritime”. Această „strategie vagă” a Camerei Reprezentanților și a Senatului filipinez a continuat până în septembrie 2023. Și nu numai asta, dar Camera Reprezentanților a fost controversată de mult timp cu privire la invocarea „hotărârii arbitrale” într-un mod vag.

Foto: Rodolfo Farinas

De exemplu, în martie 2023, Rodolfo Farinas, mambru al Partidului Democrat Filipinez-„Puterea Populară” a susținut în proiectul său de lege nr. 7467 că „alte drepturi maritime sunt exercitate în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul Filipinelor” și nu a menționat „hotărârile arbitrale”.

Din noiembrie 2023, Filipine a început să-și ajusteze „strategia vagă” pentru a concretiza afirmațiile bazate pe „hotărâri arbitrale”. „Proiectul de lege nr. 2492” al Senatului juxtapune „hotărârea arbitrală” cu Convenția Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării (denumită în continuare „Convenția”), Constituția din 1987 și alte legi interne ca fundament pentru revendicările maritime ale Filipinelor. A treia parte a acestui proiect de lege propune, de asemenea, ca, pe lângă liniile de bază arhipelagice adoptate în conformitate cu „Legea privind liniile de bază teritoriale maritime din 2009”, toate celelalte teritorii asupra cărora Filipine are suveranitate sau jurisdicție în conformitate cu Convenția (de fapt, o interpretare distorsionată a Convenției, nota editorului), toate celelalte teritorii care au suveranitate sau jurisdicție adoptă linii drepte sau linii de bază normale, după caz. Printre acestea, articolele 5, 6, 7, 13 și 121 din Convenție, menționate în mod special în proiectul de lege, se concentrează pe delimitarea liniilor de bază ale mării teritoriale ale insulelor individuale, care, în esență, pun bazele pentru delimitarea liniilor de bază ale mării teritoriale ale insulelor și recifelor revendicate din Marea Chinei de Sud, în concordanță cu „hotărâre arbitrală”.

Proiectul de lege adoptat de Senat la o a treia revizuire în luna februarie 2024 a asimilat în mod specific conținutul relevant al „cazului de arbitraj”. În primul rând, clarifică domeniul de aplicare al zonelor maritime jurisdicționale. Pe lângă apele interne, apele arhipelagului, marea teritorială, zona învecinată, zona economică exclusivă și platforma continentală revendicată de Filipine, include și zone maritime extinse care decurg din toate celelalte teritorii asupra cărora Filipine pretinde suveranitate sau jurisdicție. În al doilea rând, pe baza „cazului de arbitraj”, proiectul de lege numește în mod fals „Marea Filipinelor de Vest” (numele dat de Filipine apelor Mării Chinei de Sud pe care pretinde că o deține) și ținuturile înalte care acoperă „Insulele Kalayaan” (denumire unilaterală folosită de Filipine pentru unele dintre insulele și recifele din Insulele Nansha pe care le-a ocupat ilegal, fiind un teritoriu inerent Chinei) are 12 mile marine de ape teritoriale. În al treilea rând, susține că toate zonele înalte cu maree joasă situate la 200 de mile marine de linia de bază a Insulelor Filipine fac parte din zona sa economică exclusivă, iar toate insulele artificiale din zona economică aparțin exclusiv guvernului filipinez. În al patrulea rând, în ceea ce privește delimitarea maritimă între țări, proiectul de lege prevede că, dacă nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, Filipine poate recurge la procedurile prevăzute în mecanismul de soluționare a litigiilor, la articolul 15 al Convenției. Acest lucru este în mod evident pentru a apăra „cazul de arbitraj în Marea Chinei de Sud”.

Reapariția strategiei maritime expansioniste ale Filipinelor

Filipine este o țară arhipelag care a fost de-a lungul istoriei sub stăpânire colonială de către Spania și Statele Unite, teritoriul său național fiind, de asemenea, stabilit de Tratatul de la Paris și de tratatele sale suplimentare semnate de Statele Unite și Spania după războiul hispano-american din 1898 și de Tratatul dintre Statele Unite și Marea Britanie din 1930. Încă din 1950, Filipine s-a bazat pe stabilirea și ajustarea sistemului maritim internațional pentru a adopta în mod continuu legislația internă pentru a extinde domeniul de aplicare a zonelor maritime aflate sub jurisdicția sa.

Din anii 1950 până la ratificarea Convenției în 1984, Filipine au susținut printr-o notă adresată Secretarului General al Națiunilor Unite și legislației interne că consideră apele arhipelagului ca ape interioare. De exemplu, în mai 1984, atunci când au ratificat Convenția, Filipine au reiterat că „conceptul de ape din arhipelag este același cu conceptul de ape interne din Constituția filipineză”.

În martie 2009, Filipine a aprobat așa-numitul Act Republic Nr. 9522, care a ajustat „Legea privind delimitarea liniilor de bază teritoriale maritime” adoptată în iunie 1961. Potrivit statisticilor de la Curtea Supremă din Filipine, comparând legile vechi și noi, deși Filipine a redus suprafața mării teritoriale și a apelor interne, teritoriul zonei economice exclusive revendicate de Filipine s-a extins de la „0” la peste 980.000 de kilometri pătrați, în timp ce suprafața totală a apelor revendicate, cum ar fi apele interioare, apele teritoriale, zonele învecinate și zonele economice exclusive s-a extins cu 376.000 de kilometri pătrați.

„Legea zonelor maritime” este de fapt o confirmare suplimentară a Actului Republic nr. 9522. Cele două sunt conectate, în scopul extinderii sferei de expansiune a zonelor maritime aflate sub jurisdicția Filipinelor, în special sfera geografică a zonelor maritime revendicate de Filipine în Marea Chinei de Sud.

„Legea zonelor marine” include, de asemenea, toate zonele înalte cu maree scăzută și insulele artificiale situate în zona economică exclusivă a Filipinelor în jurisdicția sa. Conform logicii filipineze și legislației interne, facilitățile Chinei de pe unele insule și recife din Insulele Nansha, cum ar fi Reciful Mischief Reef, sunt deținute de guvernul filipinez, deoarece aceste caracteristici maritime au fost recunoscute drept „zone înalte cu maree scăzută” de către „Tribunalul de Arbitraj al Mării Chinei de Sud” din Filipine și sunt situate în „zona economică exclusivă a Filipinelor”.

În plus, în conformitate cu „Legea zonelor marine”, Filipine va delimita, de asemenea, platforma continentală și limitele sale exterioare în Marea Chinei de Sud în viitor și va revendica drepturile la dezvoltarea și utilizarea resurselor subsolului pe care le consideră conferite de către Convenție pe baza unei interpretări denaturate a Convenției. În timpul vizitei lui Marcos în Vietnam în ianuarie a acestui an, acesta a dezvăluit că va prezenta împreună cu Vietnam un plan de delimitare a platformei continentale pentru Marea Chinei de Sud, ceea ce înseamnă că expansiunea maritimă a Filipinelor este departe de a fi încheiată.

Foto: Președintele filipinez Marcos în timpul vizitei din Vietnam (ianuarie 2024)

China se opune ferm acestui proiect de lege

Ca spațiu comun de supraviețuire și dezvoltare pentru întreaga omenire, valoarea de bază a zonei maritime ar trebui să fie „simbioza și beneficiul reciproc”, iar atributul său de bază ar trebui să fie „zona publică”. Scopul Convenției este de a stabili sisteme, reguli și norme pentru utilizarea echitabilă și pașnică a zonelor maritime de către întreaga omenire. Filipine a denaturat interpretarea Convenției și a urmat o politică maritimă „expansionistă” prin legislația internă și operațiuni politice și diplomatice. Acest lucru este contrar spiritului Cartei Națiunilor Unite și scopurilor Convenției. Pe lângă exacerbarea tensiunilor din Marea Chinei de Sud, Filipine a amenințat și zonele de coastă. Pentru țările din regiune, aceasta poate fi descrisă ca „mai degrabă dăunătoare decât benefică”.

Foto: Purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Mao Ning

În timpul unei conferințe de presă din data de 5 martie, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe Mao Ning a declarat că China a observat tendințe relevante în acest sens. Senatul filipinez a adoptat „Proiectul de lege privind zona maritimă” în încercarea de a consolida hotărârea ilegală a „cazului de arbitraj în Marea Chinei de Sud”, sub forma legislației interne. A inclus ilegal majoritatea insulelor și recifelor din insulele Scarborough și Nansha ale Chinei și zonele maritime aferente în zona sa maritimă, încălcând grav suveranitatea teritorială și drepturile și interesele maritime ale Chinei în Marea Chinei de Sud. China se opune ferm acestui lucru și a adresat un protest energic Filipinelor.

În timpul unei conferințe de presă din data de 7 martie, Wang Yi, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunict Chinez și ministru de Afaceri Externe, a clarificat poziția Chinei cu privire la problema Mării Chinei de Sud.

Foto: Ministrul chinez de externe Wang Yi exprimând poziția Chinei cu privire la problema Mării Chinei de Sud în timpul unei conferințe de presă organizată pe 7 martie 2024, la Beijing

Legat de disputele maritime, Wang Yi a declarat că China a menținut întotdeauna un grad ridicat de reținere și pledează pentru căutarea unor soluții rezonabile pentru ambele părți în spiritul bunei vecinătăți și al prieteniei, respectând faptele istorice și juridice. Însă, China nu va permite să se facă abuz de bunele intenții și nici nu va accepta ca legea maritimă să fie denaturată. În cazul încălcărilor intenționate, ne vom apăra în mod legitim drepturile în conformitate cu legea; pentru provocări nerezonabile, vom răspunde prompt pe baza rațiunii.

Sursa: aici, 3 martie 2024.

Material realizat de Paula Toma și Diana Ghinea, cercetători la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).